1. Sate, târguri şi oraşe din Europa şi spaţiul românesc.
Satul
I. Clase sociale
Clasele sociale specifice Evului Mediu românesc au fost:
-boierii (în Ţara Românească şi Moldova) şi, respectiv, nobilii (în Transilvania);
-orăşenii;
-clerul;
-ţăranii - cei liberi şi cei dependenţi / aserviţi;
-robii (prezenţi mai ales în spaţiul extracarpatic şi care erau reprezentaţi de ţigani, atestaţi documentar pentru prima oară la 1385, în Ţara Românească; aceştia au fost prezenţi în societatea românească până în timpul lui Cuza).
Boierimea
Boierimea constituia principala forţă economica şi politică a Ţărilor Române. Ea se împărţea, dupa mărimea domeniului, în boierime:
-mare;
-mijlocie;
-mică.
În Moldova şi în Ţara Românească
sec. XIV-XVI
-boierimea putea primi dregătorii (funcţii publice neplătite), ce constituiau de multe ori recompense din partea domnilor pentru calităţile şi loialitatea ei;
sec. al XVII-lea
-în Ţara Româneascp şi Moldova, numărul dregătoriilor se măreşte şi în aceste condiţii apar marile proprietăţi boiereşti;
sec. XVIII - începutul sec. XIX (1711 / 1714 - 1822)
-în perioada fanariotă apar rangurile boiereşti plătibile, la care putea ajunge oricine îşi permitea să le cumpere, indiferent de originea sa socială;
-boierimea autohtonă (pământească) din Principate este din ce în ce mai nemulţumită de ascensiunea socială şi politică a boierimii de sorginte străină şi, în special, a celei greceşti (de aceea, boierimea pământească va juca ulterior un rol important în demersurile menite să îndepărteze regimul fanariot de la conducerea Principatelor);
sec. al XIX-lea
-la începutul secolului, boierimea din Principate a constituit un factor de modernizare a societăţii româneşti, chiar dacă forturile ei nu au fost continue. Din rândurile ei au provenit primii burghezi, care nu erau decat boieri ce se preocupau de comerţ şi de deschiderea primelor manufacturi;
-o dată cu reforma pusă în alicare de domnitorul Al. I. Cuza (propusă încă din 1857 de către adunările ad-hoc şi, ulterior, hotărâtă şi de Convenţia de la Paris), privilegiile şi rangurile boiereşti au fost desfiinţate. Fosta boierime va deveni viitoarea moşierime şi viitoarea burghezie, care reprezintă clasele societăţii româneşti moderne.
În Transilvania, în Evul Mediu funcţionau, după model apusean, raporturile suzerano-vasalice stabilite între nobilime şi regalitate. Din păcate, începând cu secolul al XIV-lea (1365-1366), regele maghiar Ludovic I de Anjou a adoptat celebrele diplome angevine (după numele său), prin care românii nu mai puteau avea acces la titlurile nobiliare decât dacă erau catolici. Astfel, aparenţa la nobilime era condiţionată de adoptarea credinţei catolice şi puţini români au făcut acest compromis, motiv pentru care erau majoritari. În consecinţă, aportul lor la conducerea statului a fost restrâns.
