Calatori români acasă şi în lume

Asemeni strainilor, si românii s-au aflat in postura de calatori fie in tara lor, fie pe alte meleaguri, de buna-voie sau in pribegie. Calatorii români au reliefat si ei realitatiile intalnite in drumurile lor, pe care le-au consemnat in diferite memorii, scrisori, bibiografii. Dintre acestia enumeram:
   Sec. al XVII-lea:
     -spatarul Nicolae Milescu calatoreste in china intre anii 1657-1678, in fruntea unnei solii a tarului Rusiei; ca urmare a acesteia, scrie ,,Jurnal de calatorie in China" si ,,Descrierea Chinei"
     -stolnicul Constantin Cantacuzino intreprinde intre 1665 si 1670 o calatorie in Orientul Mijlociu, continuata cu tarile din sudul, vestul si centrul Europei, in urma careia scrie in limba materna un jurnal de calatorie.
   Sec. al XVIII-lea:
     -domnitorul Dimitrie Cantemir este autorul ,,Descrierii Moldovei"; tot el realizeaza harti ale Muntilor Caucaz si ale Constantinopului;
    -un jurnal scris de un boier oltean ,,Calatoria agricola a boierului român Romani prin diferite parti ale Europei".
   Sec. al XIX-lea:
     -boierul Diniciu Golescu realizeaza trei calatorii in centrul si vestul Europei;in relatarile sale subliniaza acele aspecte ce ar fi putut servi drept model pentru societatea romaneasca;
     -Ion Ghica relateaza in corespondenta sa cu Vasile Alecsandri despre modernizarea societatii romanesti;
     -Nicolae Gane, in scrierile sal, face o paralela intre societatea romanesca si cea occidentala;
     -Gh. Sion intreprinde calatorii in Basarabia si Bucovina;
     -Mihail Kogalniceanu publica scrisori si note de calatorie.
   Sec. al XX-lea:
     -Al. Vlahuta publica in ,,Romania Pitoreasca" impresiile sale de calatorie;
     -N. Iorga scrie ,,Drumuri si orase in Romania".
Totodata, in secolul al XIX-lea, cercetarile stiintifice au continuat, la ele participand si români. Astfel:
     -Dimitrie si Nicolae Ghica Comanesti cerceteaza Peninsula Somalia;
     -George si Dimtrie Strat, impreuna cu N. Rosetti, merg in 1897 in Gabon;
     -inginerul Iuliu Popper realizeaza o lunga calatorie in Siberia, Alaska, Mexic, Cuba, Tara de foc si Patagonia;
     -medicul Ilarie Mitrea este primul români ajuns in Australia;
     -Bazil Assan exploreaza Oceanul Inghetat si regiunile arctice, el fiind primul român care realizeaza o prima calatorie in jurul lumii;
     -geologul Gregoriu Stefanescu scrie despre Niagara si raul Potomac;
     -Sever Pleniceanu ajunge pe fluviul Congo, iar Ion. L. Catina in Africa australă;
     -boilogul si speologul Emil Racovita participa, alaturi de belgieni, la prima expeditie stiintifica in Antarctica, unde realizeaza cercetarii asupra florei si faunei din zona.

Descoperitori de noi spatii si culturi intre secolele XV si XIX

Marile descoperiri geografice din secolele XV-XVI au fost rezultatul expeditiilor prin intermediul carora europenii au cunoscut noi spatii si culturi.Aceste prime descoperiri, initiate de portughezi si spanioli, au fost secondate si de alti europeni in secolele care au urmat.
Cauzele marilor descoperiri geografice:
  *politice:
    -sfarsitul Razboiului de 100 de ani;
    -terminarea Reconquistei;
    -centralizarea statelor vest-europene;
    -cucerirea Constantinopului de catre turci si, in consecinta, ocuparea Marii Mediterane.
  *economice:
    -nevoia de metale pretioase (aur si argint);
    -cresterea pretului la mirodenii;
    -cautarea de noi trasee comerciale catre patria mirodenilor (India);
  *sociale:
    -cresterea demografica din Europa la mijlocul sec. al XIV-lea.
  *tehnice:
    -perfectionari ale vaselor, ale instrumentelor folosite de marinari.
  *stiintifice:
    -progrese in domeniul cartografiei, geografiei, navigatiei.
  *religioase:
    -evanghelizarea populatiilor necrestine.
Marile descoperiri geografice au fost pregatite de:
    -calatoriile venetianului Marco Polo catre China (1271);
    -calatoria arabului Ibn Battuta (1325-1354) in Orientul Apropiat si Mijlociu, dar si in Tarile Române;
    -calatoria rusului Afanasie Nikitin spre India (1469).
Etapele descoperirilor geografice:
  *cele realizate de portughezi:
    -1455-descoperirea Insulei Capului Verde (in vestul Africii);
    -1487-1488-calatoria lui Bartolomeo Diaz pana la Capul Bunei Sperante;
    -1497-Vasco da Gama deschide portugheezilor drumul spre India;
    -1500-Alvarez Cabral descopera Brazilia.
  *cele realizate de spanioli:
    -1492-1504-cele 4 expeditii ale lui Cristofor Columb, in urma carora a descoperit continentul nord-american;
    -1519-1522-Fernando Magellan realizeaza prima circumnavigatie (inonjur al lumii exclusiv pe calea apei) din istorie;
    -1521-Hernando Cortes cucereste imperiul aztec;
    -1532-1533:Francisco Pizzaro cucereste imperiul incas.
  *cele realizate de englezi:
    -John Cabot ajunge intre 1497-1498 in nord-estul Americii;
    -Francis Drake realizeaza intre 1577-1580 o calatorie in jurul lumii;
    -Henry Hudson a explorat golful care ii poarta numele in 1610;
    -James Cook a explorat regiunile antarctice (1722-1775) si a descoperit stramroarea care-i poarta numele;
    -David Livingstone descopera Canada (1849-1873);
    -Henry Dtanley pleaca in Africa pe urmele lui Livingstone si identifica unul din izvoarele Nilului;
    -Robert Peary atinge in 1909 Polul Nord.
  *cele realizate de olandezi:
    -1594-1597-Willem Barents exploreaza insulele Spitzbergen si Novaia Zemlea si da numele unei mări;
    -1642-1644-Abel Tasman descopera Noua Zeelanda, Tazmania si sudul Australiei.
  *cele realizate de francezi:
    -1534-1542-Jacques Cartiei cerceteaza Golful Sf. Laurentiu.
  *cele realizate de danezi:
    -1727-1728-Vitus Bering descopera stramtoarea care separa Asia de America.
Consecintele marilor descoperiri geografice:
  *economice:
    -stabilirea de noi rute comerciale;
    -formarea imperiilor coloniale;
    -afluxul de metale pretioase a determinat diminuarea puterii de cumparare a monedei, ajungandu-se la cresterea preturilor.
    -mondializarea economiei.
    -Oceanul Atlantic devine axa comerciala a lumii;
    -aducerea de noi culturi in Europa.
  *sociale:
    -ascensiunea burgheziei;
    -distrugerea civilizatiilor precolumbiene.
  *politice:
    -statele monarhice vest-europene evolueaza spre absolutism.
 *ideologice:
    -largirea orizontului de cunoastere;
    -transferul intre civilizatii.

Teoria autohtonistă

        Teoria autohtonistă subliniază originea latină şi vechimea românilor pe aceste meleaguri şi a fost susţinută atât de istoriografia românească, cat şi de cea străină.
        Primii autori care au susţinut-o au fost cei străini:
           *împăratul bizantin Mauricius atestă pentru prima oara, în lucrarea sa ,,Strategikon" (sec.VII), populaţia de la nordul Dunării, denumită cu termenul de romani
           *împăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul vorbeşte despre originea latină a populaţiei romanice de la gurile Dunării, lucrarea sa ,,Despre administraţia imperiului (sec. X)
           *cronicarul maghiar Anonymus a scris la curtea regelui Bella III ,,Faptele ungurilor" (sec.XII), in care spune că atunci când ungurii, conduşi de şeful lor, Tuhutum, au români şi pe slavi
           *maghiarului Simon de Geza arată, in sec.XIII, în lucrarea ,,Faptele hunillor si ale ungurilor" că ungurii i-au găsit, la venirea lor in Pannonia, pe români .
       Alţi istorici, partizani ai teoriei autohtoniste:
           *împăratul austriac Iosif (sec.XVIII) consideră că românii sunt cei mai vechi şi cei mai numeroşi locuitori ai Transilvaniei.
           *ilustrul istoric englez E.Gibbon (sec.XVIII) afirmă că Dacia a contiunat sa fie locuită de daci şi după cucerirea ei de către romani
           *cărturarul sas J.Troester (sec.XVIII) susţine că românii sunt cei mai vechi locuitori ai acestei ţări.
           *maghiarul Benko Iozsef arată că mulţi romani împreună cu dacii indigeni au rămas pe loc la abandonarea provinciei în timpul împăratului Aurelian.
           *Paul Schafarik reliefează că valahii din nordul şi sudul Dunării au reyultat din amestecul tracilor si geto-dacilor cu romanii.
        Istoriografia românească aduce argumente în favoarea teoriei autohtoniste prin autorii si lucrările de mai jos:
           *Nicolaus Olahus, care în 1536 subliniază unitatea de neam şi continuitatea românilor.
           *Sasul Johannes Honterus care în 1542 numeşte Dacia întreg teritoriul locuit de român..
           *Grigore Ureche arată în Letopiseţul Moldovei originea latină a poporului nostru.
           *Miron Costin accentuează şi el originea latină a poporulului şi a limbii române, în Letopiseţul Ţării Moldovei.
           *Dimitrie Cantemir reliefează şi el , în Hronicul vechimii romano-moldovlahilor (1722), originea latină a românilor.
           *Mihai Cantacuyino, lenăchiţă Vacarescu, Dionisie Fotino, Naum Râmniceanu argumentează, în sec.XVIII, originea daco-romană a populaţiei româneşti.
           *reprezentaţii Şcolii Ardelene au promovat ideea originii latine a poporului român, a vechimii si continuităţii acestuia pe meleagurile carpao-danubiano-pontice.Aceste idei s-au regăsit intr-un memoriu înaintat de Şcoala Ardeleană Curţii de la Viena ăn 1791 si intitulat Supplex Libellus Valachorum.
           *reprezentaţii şcolii istorice moderne: A.D Xenopol, Bogdan Petriceicu-Haşdeu, Dimitrie Onciul, Ion Bogdan, Nicolae Iorga, Gh. I. Brătianu, David Prodan si alţii.
         Din păcate, mai există o categorie de cronicari şi de istorici care au fost labili în afirmaţiile lor, influenţaţi direct de politic. Astfel:
           *cronicarul maghiar Szamoskozy Istvan, în sec. al XVI-lea, susţine că românii sunt urmaşii coloniştilor romani; supa unirea realizată în 1600 de Mihai Viteazul, Szamoskozy îşi schimba opinia, susţinând contrariul.
           *istoricul maghiar Makkai Laszlo susţine, în 1946, veridicitatea informaţiilor date de cronica lui Anonymus, pentru ca ulterior să le numească contrariul.

I.POPOARE SI SPATII ISTORICE - Romanitatea românilor in viziunea istoricilor

       Romanitatea românilor reprezintă un element esenţial al identităţii lingvistice si culturale a poporului român. Astfel,românii sunt un popor romanic, al cărui proces de formare a cunoscut trei etape:

          *existenţa civilizaţiei geto-dacice, supusă cuceririi romane, in urma războaielor daco-romane din 101-102 si 105-106;
          *sinteza daco-romană, realizată în urma procesului de romanizare;
          *desăvârşirea etnogenezei în urma contopirii populaţiei daco-romane cu migratorii slavi în secolul VI-VII .
       Civilizaţia geto-dacă atinge apogeul în timpul regelui Burebista, primul unificator al triburilor geto-dace (82-44 î.Hr.) si, respectiv, în timpul lui Decebal, cel care a refăcut unitatea statului dac (87-106) şi în timpul  căruia Dacia a fost cucerită de romanii cunduşi de împaratul Traian;
        Romanizarea geto-dacilor a fost realizată pe parcursul mai multor secole si a cunoscut mai multe etape:
           *cea iniţiala (sec. I. î.Hr. - sec. II. d.Hr.), începută in Dobrogea, primul teritoriu getic ajuns sub stăpânire romană (sec. I. î.Hr.);
           *cea oficiala, realizată prin intermediul factorilor oficiali de romanizare şi al factorilor neoficiali. În  procesul de romanizare, un rol important l-a avut şi creştinismul, răspândit în limba latina;
           *cea postaureliana (sec. III-VII), în timpul căreia se produce şi romanizarea dacilor liberi, care nu fuseseră integraţi în provincia Dacia .
        Desăvârşirea procesului de formare a poporului şi a limbii române s-a realizat în condiţiile continuităţii daco-romane şi venirea migratorilor slavi (sec. VI-VII).
        Etnogeneza românească a durat mai multe secole,românii formându-se atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, unitatea lor fiind sparta de venirea slavilor in sec. al VII-lea.
        Caracterul limbii române este aşi el unul neolatin, cum o demonstrează si structura acestei limbi care conţine:
           *strat latin (60%)
           *substrat traco-dacic (10%)
           *adstrat slav (20%)
           *preluări din alte limbi (10%)
        După aşezarea slavilor la sud de Dunăre, limba română cunoaşte si ea o fragmentare în mai multe dialecte:
           *dialectul nord-dunărean (daco-roman)
           *dialectele sud-dunărene (aromân/macedoroomân; instro-român; megleno-român).
         Originea latină a poporului nostru a fost subliniată si de termenii cu care vecinii faceau referire la români, în Evul Mediu: walach, vlah, olah, blachi. Ulterior, în sec.XV-XVII, călătorii străini i-au numit pe locuitorii Tărilor Române ,,romani".
         Etnogeneza românilor a cunoscut diferite teorii: cea autohtonistă şi cea imigraţionistă.